Darul Acţiunii Catolice

Aceasta a fost tema care ne-a ghidat în acest itinerar formativ. Am trăit emoţii unice  în aceste zile de har, cu o încărcătură spirituală inefabilă. Deşi Vaticanul este cel mai mic stat din lume, istoria, frumuseţea operelor de artă, dar mai ales capitalul spiritual pe care îl protejează şi care ne protejează pe fiecare dintre noi sunt de o măreţie inegalabilă.

Drumul spre Cetatea Sfântă a Vaticanului îl pot asemui cu drumul parcurs de cei 2 ucenici spre Emaus. Ei l-au întâlnit pe Isus, eu, pe Sfântul Părinte Papa Francisc (în patru zile de două ori). Dacă ucenicilor le ardea inima când le explica Scripturile, în sufletul meu s-a aprins iubirea pentru mesajele pline de  îndemnuri ale Papei Francisc.

 M-au impresionat entuziasmul cu care ne-a vorbit, puritatea din priviri, chipul blând şi surâsul cald. Chiar dacă era în ajunul vizitei sale în Egipt şi poate preocupat de problemele statului egiptean, totuşi, a stat cu noi mult timp, l-am simţit aproape de sufletul nostru,  ca-ntr-o familie, semn clar că are o relaţie de cordialitate cu Acţiunea Catolică.

Papa Francisc ne-a invitat să fim “Biserică în ieşire”, adică o comunitate de discipoli misionari, care iau iniţiativă fără teamă, care ştiu să facă primul pas şi să se implice în viaţa comunităţii; să ajungem la periferii, la cei marginalizaţi, cei care sunt consideraţi rebuturi. “ Toţi puteţi merge în misiune.  Vreau o   Acţiune Catolică printre oameni, în parohie, în dieceză, în sat, în cartier, în familie, în birou şi la locul de muncă, la ţară, în propriile locuri ale vieţii…Este foarte important locul pe care-l daţi persoanelor în vârstă şi celor bolnavi. Ei sunt cei care pot să creeze patrimonial de rugăciune şi de har pentru misiune. Această rugăciune Dumnezeu o ascultă cu duioşie specială”.

Papa Francisc spunea că Acţiunea Catolică nu este o “vamă”, ci o asociaţie deschisă celorlalţi, care să pună în centru viaţa spirituală şi fidelitatea faţă de Evanghelie; să fie mereu inserată în viaţa comunităţii parohiale şi diecezane, să nu fie un satelit al parohiei rămas în orbită. Putem construi o Acţiune Catolică durabilă doar pe cei 4 pilaştri: rugăciunea, formarea, jertfa şi apostolatul. Dat fiind contextul actual, apostolatul trebuie să fie trăsătura distinctivă, piciorul care se aşază primul, dar nu în detrimentul celorlalţi, căci “apostolatul  misionar are nevoie de rugăciune, formare şi jertfă”.

Îmi doresc să facem din Acţiunea Catolică o adevărată pasiune catolică, pasiunea Bisericii care să trăiască bucuria de a da rod şi a sărbători orice pas înainte în evanghelizare.

Cu inima plină de recunoştinţă, mulţumesc lui Dumnezeu pentru  darul Acţiunii Catolice şi pentru că eu fac parte din această mare familie! Mulţumesc  în mod deosebit păstorului Diecezei de Iaşi, PS.Petru Gherghel, care ne-a însoţit la Roma şi care susţine, încurajează şi crede în Acţiunea Catolică! Mulţumesc asistenţilor spirituali, foşti şi actuali, pr. Cornel Cadar şi pr. Felix Roca, pentru că ne stau alături şi ne îndrumă paşii pe calea spre mântuire!

Sfinte Iosife, patronul Acţiunii Catolice din Dieceza de Iaşi, roagă-te pentru noi!

Cristina Mare,

Preşedinte Acţiunea Catolică din Dieceza de Iaşi

DSC02323

DSC03414

Experimentarea contemporaneității: drumul de la Străin la Prieten

 “A avea o frumoasă istorie în spate – nu ne prea ajută la mers, căci privind înapoia noastră – ne expunem nedoritelor accidente; nici nu ne face mai frumoși atunci când ne privim în oglindă – suntem într-atâta de urâți, încât mai bine să nu o facem! – și nici nu ne dă dreptul la comoditatea fotoliilor: aceasta ne îngrașă și ne ridică colesterolul …” (Papa Francisc, Omilia de la Adunarea din Piața San Pietro din Roma, cu ocazia Sărbătoririi celor 150 de ani de la întemeierea Acțiunii Catolice Italiene,  în 30 aprilie 2017)

18156605_1479640985419418_4224643652056627760_o

Zile pline de spiritualitate … pe care numeroasa Delegație a Acțiunii Catolice din România – laici și clerici, deopotrivă – le-au trăit într-o frumoasă comuniune spirituală la Roma, cu ocazia celui de-al II-lea Congres al Acțiunii Catolice,  a Adunării Generale a Forumului International Acțiunea Catolică și sărbătorind 150 de ani de la înființarea Acțiunii Catolice Italiene.

În frumoasa lor diversitate, catolicii din peste 50 de țări, au primit mesajul Papei Francisc, adresat celor care – botezați fiind, au îmbrăcat cămașa lui Hristos și sunt astfel chemați să depună frumoasă mărturie: în special prin stilul vieții lor cotidiene. Cuvântul de ordine al prezentului, al concretului, este ”primerear[1] – a fi mereu primii, a îndrăzni noutatea, a prelua inițiativa, a ieși cu mai mult curaj ”în față” pentru a mărturisi prin comportament creștin, crezul nostru catolic, adevărul  și universalitatea Bisericii lui Hristos.

A fi ”discipol-misionar”, înseamnă mai întâi de toate a rămâne în strânsă legătură de învățătură și supunere față de Episcop și Paroh – dar în același timp, presupune pornirea la drum, ieșirea în lume, nu pentru prozelitism în afara Parohiei, ci pentru a putea manifesta atracția pe care felul creștin de a trăi viața îl exercită asupra lumii din jur[2]. Atmosfera de bună înțelegere a catolicilor de pretutindeni este de aceea o precondiție a transformărilor mediului exterior și în același timp, ne va ajuta să creștem în credință.

Eclezialitatea propune o nouă perspectivă asupra lumii – aceea a bucuriei creștine, a exprimării unității depline de trăire a Episcopului cu turma sa: bucuria anunțării în lume a Veștii Bune, atât între frații creștini – cât și a celor ce nu L-au cunoscut încă pe Isus, Mântuitorul Lumii!

Împreună cu Episcopii noștri PSS Petru Gherghel si PSS Virgil Bercea, alături de Părintele Cornel Cadar și bineînțeles – Părintele Felix Roca, asistentul spiritual general al ACRO, am trăit aceste zile de cunoaștere reciprocă cu multă bucurie și mulțumind Bunului Dumnezeu pentru darul pe care ni L-a făcut, încredințându-ne conducătorilor noștri spirituali, a căror blândețe și părintească grijă am pus-o uneori la încercare cu îndrăzneala noastră, copilărească atât la propriu cât și la figurat.

Dar asta am îndrăznit și nimic nu poate fi întâmplător în istorie: mai întâi, să-I oferim Sfântului Părinte o perspectivă a viitorului curat pe care-l visăm pentru copiii noștri – cei care l-au însoțit de mână, în costum național – la intrarea Sa în Aula Sinodului Episcopilor. Apoi, a fost momentul ofertei unui trecut de care suntem legați sufletește pentru că ne responsabilizează, făcând ca greutățile prezentului să ni se pară mai ușoare. Iar în cele din urmă, I-a fost reînnoită invitația momentului prezent, de a vizita România – ceea ce-i va bucura, suntem convinși, pe toți compatrioții noștri, dacă se va realiza!

Căci într-o vreme în care atâtea locuri pe lume au nevoie de timpul Sfântului Părinte, a ajunge să trăim împreună un moment de împăcare – poate părea pentru mulți un vis. Dar noi ne propunem să-l visăm, cu speranță în suflete, cu iubire curată și încredințați de a fi contemporanii unor schimbări profunde, ce au loc tocmai în prezentul pe care-l numim ”ziua de azi”.

Călin Diaconu,

Președinte AGRU Național

[1] pentru referințe suplimentare despre preluarea initiativei – ”primerear” – vezi Exortatia apostolică ”Evangelii Gaudium” (pct. 24).

[2] Pentru a aprofunda dinstingerea între prozelitism si atractie, vezi pe larg Omilia Papei Benedict al XVI-lea, la Conferința Generală a Episcopilor din America de Sud și Caraibe –  Brazilia, 13 mai 2007 ”Biserica nu se angajează în prozelitism, ci crește prin atracție …”

18222457_1711489495544733_6609873327003161010_n

unnamed

DSC03408

WordPress Theme Design