Acţiunea Catolică din România la beatificarea Episcopului martir Anton Durcovici

Printre miile de pelerini care se îndreptă spre Iaşi în aceste zile pentru solemnul eveniment al beatificării Episcopului martir Anton Durcovici, se află membri Acţiunii Catolice care vor participa împreună cu grupurile din parohiile, diecezele/eparhiile unde îşi desfăşoară activitatea.

Mărturia de viaţă şi de credinţă a Episcopului martir Anton Durcovici să fie un exemplu pentru fiecare dintre noi!

––––

Viaţa eroică a episcopului Anton Durcovici

anton_durcovici01sPreşedinte al Asociaţiilor Mariane şi implicarea în Acţiunea Catolică 

În primii ani de slujire ca preot în Arhidieceza de Bucureşti, preotului Anton Durcovici i s-au încredinţat numeroase uncţii pastorale şi educaţionale. Pe lângă misiunea de formare a copiilor şi tinerilor, i s-a încredinţat şi asistenţa spirituală a unor grupuri de adulţi, care activau în Bucureşti de mai mulţi ani. Printre acestea se numără Congregaţia mariană a bărbaţilor şi tinerilor, precum şi Acţiunea Catolică.

Congregaţia mariană a bărbaţilor şi tinerilor a luat fiinţă în Bucureşti, în anul 1891, la iniţiativa preotului F. d’Ester, şi a fost aprobată de administratorul apostolic de Bucureşti, Mons. Constantin Costa, la 19 martie acelaşi an. După ce a fost condusă de mai mulţi preoţi, în luna mai a anului 1920, a fost numit un nou preşedinte în persoana preotului Anton Durcovici. Este bine să amintim că în cadrul secţiei bărbaţilor, noul preşedinte i-a avut colaboratori pe profesorii: Iosif Frollo, Richard Vacina, Vasile Romanescu, Carol Fischer şi Francisc Matejika, iar în cadrul secţiei tinerilor pe studenţii: Ludovic Vecera, George Herber, Andrei Comanici şi Michele Delcetti.

În 1928, această congregaţie mariană număra 40 de membri bărbaţi şi şapte membri tineri. Numeroase au fost operele înfăptuite de congregaţie în perioada directoratului lui Anton Durcovici: împărtăşanie frecventă, gărzi de onoare în faţa Preasfintei Taine în capelele din Bucureşti, octave de rugăciuni pentru unitatea Bisericilor, organizarea de serbări religioase etc. La unele dintre manifestările membrilor congregaţiei au participat şi nunţii apostolici în România, precum şi arhiepiscopul Cisar. Preotul Anton Durcovici şi-a definit în numeroase ocazii crezul său în misiunea apostolatului în congregaţia mariană, văzută ca singurul mijloc pentru salvarea sufletelor, apostolat la care trebuiau să participe toţi, indiferent de vârstă, stare socială, cu condiţia să fie mânaţi de aceeaşi evlavie ca în primele veacuri creştine, rugăciuni şi jertfe. De altfel, în congregaţia mariană, preotul Anton Durcovici a văzut tineretul ca fiind cel mai fertil pentru spiritul apostolic. Pentru unii dintre membrii congregaţiei, părintele Anton Durcovici a fost şiduhovnic, misiune pe care a îndeplinit-o până la numirea ca episcop de Iaşi, în anul 1947.

anton_durcovici02O altă grupare de laici în care s-a implicat preotul Anton Durcovici a fost Acţiunea Catolică. Mai întâi, în calitate de delegat al arhiepiscopului Raimund Netzhammer, părintele Anton a participat, în ziua de 29 octombrie 1922, la Adunarea generală a Acţiunii Catolice din Bucureşti, ocazie în care a relevat „nevoia grabnică a unei organizări solide a catolicismului din Bucureşti“. Pentru realizarea acesteia era nevoie de lărgirea cadrelor asociaţiei existente la acea dată, în conformitate cu cerinţele epocii, şi adaptate la noile realităţi postbelice ale României. În cadrul aceleiaşi şedinţe, preotul Anton Durcovici a expus şi dorinţa arhiepiscopului Netzhammer de a vedea unificate asociaţiile catolice pe întreg teritoriul eparhiei prin organizarea unui congres general.

În ziua de 19 octombrie 1923, preotul Anton Durcovici a fost ales membru al Asociaţiei Catolice din Arhidieceza de Bucureşti, secţiunea cultul, celelalte trei secţiuni fiind: presa, festivităţile şi asistenţa socială. Acţiunea Catolică a fost transpusă la nivel eparhial în ziua de 4 martie 1928, cu prilejul unei şedinţe constitutive la care au participat 10 asociaţii, societăţi, ordine terţiare, congregaţii mariane…, alături de reprezentanţii arhiepiscopiei, parohiilor din capitală şi ai şcolilor. La această şedinţă, preotul Anton Durcovici a participat în calitatea de director spiritual al terţiarelor „Sfântul Francisc“ şi de preşedinte al Congregaţiei mariane pentru bărbaţi şi tineri. În cadrul Acţiunii Catolice, al căruia preşedinte a fost numit pr. Julius Hering, părintele Anton Durcovici a desfăşurat o activitate remarcabilă în calitatea sa de delegat al clerului. În timp, preotul Durcovici se va implica în organizarea sistematică a tuturor secţiunilor Acţiunii Catolice, în cadrul şedinţelor ordinare şi extraordinare ale acesteia.

Activităţile generale ale Acţiunii Catolice au avut în primii ani rezultate, apreciate de Anton Durcovici, ca fiind extrem de modeste, din diverse motive, ajungându-se ca în anii 1934-1936, comitetul central al acesteia să nu mai fie convocat. Şi din acest motiv, preotul Anton Durcovici se va dovedi un membru încurajator şi susţinător puternic al continuităţii Acţiunii Catolice, mai ales prin respectarea principiilor fundamentale înscrise în enciclica papei Pius al XI-lea, din 23 decembrie 1922,De pace Christi in regno Christi quaeuendo, consacrată misiunilor şi Acţiunii Catolice. În rezumat, această enciclică milita pentru participarea laicilor şi organizarea lor în apostolatul ierarhic al Bisericii, după principiile de viaţă religioasă internă, apostolatul laicilor, disciplina şi subordonarea absolută faţă de ierarhia bisericească, precum şi independenţa faţă de partidele politice.

Programul secţiei a treia religioase, al cărui preşedinte a fost numit, a fost dezvoltat continuu de preotul Anton Durcovici şi prezentat cu prilejul şedinţelor Acţiunii Catolice. Astfel, la 28 ianuarie 1938, expunea directivele religioase ale secţiei care se refereau la următoarele: rugăciuni pentru întreaga familie, rugăciuni pentru papa, inclusiv în decursul anului, deoarece „vremurile actuale sunt asemănătoare foarte mult cu cele ale prigoanei din primele veacuri creştine, când primii creştini se rugau stăruitor către sfântul Petru“, rugăciuni pentru arhiepiscopul Cisar, în tot timpul anului, „ca semn de stimă, unire sufletească cu arhipăstorul şi toate nevoile Bisericii“, rugăciunile şi celebrările pentru Postul Mare, sfânta Împărtăşanie de Paşti, participarea reală la Congresul Euharistic Internaţional de la Budapesta din perioada 26-29 mai 1938, căci „sfânta Euharistie era legătura de unire în dragoste cu Isus în Preasfânta Taină“. Acţiunea Catolică avea să aibă ca zi festivă sărbătoarea lui Cristos, Regele Universului.

Preotul Anton Durcovici a avut ocazia de a-şi prezenta directivele secţiei a III-a şi în anii precedenţi, aşa cum a făcut-o în şedinţa din 12 noiembrie 1937, pe care a consacrat-o familiei. Pe lângă Acţiunea Catolică, secţiunea a treia religioasă cuprindea: consiliul parohial al catedralei „Sfântul Iosif“, Ordinul terţiarelor „Sfântul Francisc“ (secţiile catedrala „Sfântul Iosif“ şi „Bărăţie“), congregaţiile mariane ale bărbaţilor, tinerilor şi domnişoarelor, Asociaţia „Fiicele Mariei“, precum şi societatea pentru confecţionarea odăjdiilor bisericeşti. Scopul acestei secţiuni era intensificarea vieţii religioase. Tratând despre problema reîntregirii familiei, expunea un program vast care viza: constituirea sau reconstituirea acesteia, conform legilor lui Dumnezeu şi ale Bisericii, apărarea familiei contra primejdiilor de disoluţie (divorţ, abuzuri etc.), viaţa creştinească din punct de vedere moral, social şi economic. Principalele obstacole în calea familiei, văzute de părintele Durcovici, erau ignoranţa religioasă, indiferenţa faţă de cele veşnice şi spirituale, atitudinea nefavorabilă a părinţilor şi cunoscuţilor, lectura uşuratică, filmele imorale etc. În ceea ce priveşte mijloacele, preotul Anton Durcovici aprecia că acestea erau puţine, problema însă nu o constituia această lipsă, ci aplicarea lor, cu referinţă la rugăciunile pentru familie, consfinţirea familiilor catolice către Inima lui Isus sau întronarea Inimii Preasfinte în familie, întâlnirea generală a tuturor asociaţiilor în ziua de 12 decembrie, sfinţirea duminicii (duminica este ziua de sărbătoare prin excelenţă a familiei) etc. De altfel, câteva din devizele de muncă ale Acţiunii Catolice în anii 1937-1938, au fost: „Nucleul vital al renaşterii creştinătăţii este familia“, „Daţi-ne părinţi creştini!“, „O nouă fundamentare solidă şi reconstruirea zidurilor ce se năruie în cămin şi viaţa familială“.

Un text de:  Pr. Alois Moraru preluat de pe www.aciasi.ro

 

Delegația din România la Adunarea Generală a Acțiunii Catolice din Italia

Adunarea Generală a Acțiunii Catolice din Italia a ajuns la cea de a XV-a întrunire. La acest eveniment a fost invitată și o delegație din România, iar punctul culminant al Adunării a fost întâlnirea cu Sfântul Părinte Papa Francisc.

După un mare eveniment petrecut în Italia, și anume canonizarea Fericiţilor Pontifi Ioan al XXIII-lea şi Ioan Paul al II-lea de către alți doi papi ai Bisericii Catolice, a urmat un alt eveniment deosebit, și anume Adunarea Generală a Acțiunii Catolice din Italia care s-a desfășurat în perioada 30 aprilie – 3 mai 2014. La acest eveniment au participat președinții parohiali din cele peste 200 de dieceze ale Italiei, iar ca invitați au participat reprezentanți din diferite țări.

Delegația din România a fost reprezentată de Ioana Pegulescu, responsabil parohial ASTRU Cluj în parohia „Sfântul Anton de Padova” Dej, Eparhia de Cluj-Gherla, Andreea Gheț, președinte parohial al parohiei „Sfântul Anton de Padova” Iași, Dieceza de Iași, Codruţa Fernea, secretar general al Acţiunii Catolice din România și părintele Felix Roca, asistentul spiritual general al Acțiunii Catolice din România.

Tema celei de a XV-a Adunări Generale a fost Persoane noi în Cristos. Coresponsabili ai bucuriei de a trăi, iar evenimentul a început miercuri cu o seară de veghe și primirea participanților.

Joi dimineață am participat la Sfânta Liturghie celebrată de episcopul Mansueto Bianchi, noul asistent spiritual general al Acțiunii Catolice din Italia. Ne-am rugat împreună ca Duhul Sfânt să vegheze asupra noastră și să ne ajute să luăm deciziile cele mai corecte.
A urmat apoi salutul președintelui național al Acțiunii Catolice din Italia, Franco Miano. Mesajul pe care l-a transmis poate fi considerat benefic și pentru situațiile din parohiile noastre. El a vorbit despre coresponsabilitatea laicilor în Biserică, lărgindu-ne orizonturile și spre cooperarea cu celelalte asociații prezente în parohii. Acțiunea Catolică trebuie să fie o reuniune cu Biserica și celelalte asociații, având în comun scopul de a evangheliza, de a face lumea mai bună. Deasemenea a mai spus că Acțiunea Catolică este continuă din generație în generație. După acest mesaj, președintele le-a mulțumit tuturor celor prezenți că au acceptat invitația de a participa la acest eveniment, mai ales reprezentanților din alte țări care au venit în semn de comuniune.

Președintele de onoare a Adunării Generale, Emilio Inzaurraga, și-a structurat discursul pe baza a trei idei și anume: familia, parohia și comunitatea. Familia are o putere enormă împotriva schimbărilor cotidiene dacă ea este construită ca dar al lui Dumnezeu. Ea trebuie să se dezvolte în societate. Parohia este o comunitate de familii. Ea are rolul de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu și are nevoie de o continuă convertire. Sfântul Ioan al XXIII-lea spunea că parohia este „izvorul satului”, iar apa este Cristos. S-a pus din nou accentul pe coresponsabilitatea dintre laici și preoți. Parohia trebuie să fie un edificiu cu ușile deschise și acest lucru se poate realiza lucrând împreună: laicii cu preoții. „Nu vă fie teamă! Deschideţi, ba chiar, deschideți larg porțile lui Cristos!” ne îndeamnă Sfântul Ioan Paul al II-lea. Să ne deschidem ochii, inima și să acționăm împreună astfel încât Cuvântul lui Dumnezeu să ajungă la inima fiecăruia.

Comunitatea civilă (oraşul sau satul) este locul unde trăiește comunitatea de credinţă. Președintele de onoare, Emilio Inzaurraga ne îndeamnă să trăim binele comun, iar comunitatea civilă să fie un ambient de înțelegere pentru toți. Să avem o atenție deosebită pentru cei săraci și slabi, o pasiune pentru aproapele nostru, trăind astfel o evanghelizare îndrăzneață. Trebuie să favorizăm dialogul multicultural și să muncim fără să așteptăm rezultate imediate. Ce înseamnă o Acțiune Catolică ce iese în lume? O Acțiune Catolică ce iese în lume se vrea a fi o asociație ce împarte din experiențele ei cu ceilalți din jur fiind astfel un promotor al acțiunilor concrete.

Câteva cuvinte ne-a spus și episcopul Nunzio Galantino, secretarul general Conferinţei Episcopale Italiene. În primul rând ne-a mulțumit pentru tot ceea ce facem și a menționat că așa cum un episcop sau un preot nu face nimic fără ajutorul laicilor, așa și laicii nu pot face nimic fără ajutorul preoților. Apoi ne-a explicat tema Adunării Generale Persoane noi în Cristos. Coresponsabili ai bucuriei de a trăi. Prin Acțiunea Catolică, noi ar trebui să avem o bucurie departe de mândrie, departe de propriile interese. Scopul nostru este de a transmite iubirea către aproapele, iar misiunea aceasta nu trebuie să se limiteze până la granițele comunității noastre, ci mai departe. Tot răul din jurul nostru, cum ar fi: problemele familiale, criza economică sau corupția din diferite medii, ar trebui să-l transformăm în bine. Acțiunea Catolică este o școală de educare a vieții bune, împreună cu Cristos.
După cuvintele episcopului Nunzio Galantino a urmat o relatare a președintelui Franco Miano despre Acțiunea Catolică din Italia pornind de la situația țării la nivel de învățământ, șomaj și alte probleme. La final, copiii i-au făcut o surpriză și i-au mulțumit la încheierea mandatului său.

Vineri dimineață am participat la Sfânta Liturghie prezidată de cardinalul Pietro Parolin, Secretarul de Stat, iar sâmbătă dimineață a celebrat cardinalul Angelo Bagnasco, arhiepiscop de Genova, preşedintele Conferinţei Episcopale Italiene. După liturghia de sâmbătă ne-am deplasat spre Piața Sfântul Petru pentru a ne întâlni cu Sfântul Părinte Papa Francisc.

Vremea mohorâtă de afară nu i-a împiedicat pe cei aproximativ 8000 de preşedinţi şi asistenţi parohiali din întreaga Italie să vină la întâlnirea cu Sfântul Părinte. A fost un moment emoționant să-l vezi de aproape pe succesorul sfântului Petru. Cred că și pentru Papa Francisc a fost emoționant deoarece probabil și-a adus aminte de timpurile când făcea și el parte din Acțiunea Catolică. Din mesajul Sfântului Părinte Papa mi-au rămas în minte cele trei cuvinte pe care vreau să vi le împărtășesc: rămâneți, mergeți și bucurați-vă. Rămâneți în Cristos pentru că El ne dă puterea de a fi mărturisitori ai evangheliei. Mergeți în lume și vestiți Cuvântul lui Dumnezeu pentru că el ne ajută să trăim în înțelegere cu cei din jur și de aceea este necesar să ne extindem evanghelizarea și în afara granițelor parohiei din care facem parte. Bucurați-vă de tot ceea ce a creat Dumnezeu pentru noi, iar talanții pe care i-am primit de la El să știm să-i valorificăm. La final, Papa Francisc ne-a dat binecuvântarea și ne-a mulțumit că ne rugăm pentru el.

În aceste zile am avut ocazia să vizităm și orașul Roma, precum și statul Vatican. Orașul are multe monumente istorice și în orice piață găsești câte o biserică mai mare sau mai mică în care poți să te rogi. Putem spune că toate drumurile duc spre Roma, dar mai putem spune că în Roma toate drumurile duc spre Dumnezeu. După această experiență unică din viața mea îi încurajez pe toți membrii Acţiunii Catolice să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu care este transmis prin preoți, ca astfel să trăim într-o lume mai bună. Fii tu primul care dă un exemplu bun!

Andreea Gheţ

aDSCF5978

ADSCF5735

aDSCF6313

acro

acro_04

Participarea la Adunarea Generală a Acţiunii Catolice Italiene a fost o experienţă care mi-a umplut sufletul de bucurie şi de credinţă, mi-a dat un impuls în tot ceea ce fac. La acest eveniment am avut ocazia să îl întâlnesc şi să îl salut personal pe Papa Francisc. După ce l-am văzut şi l-am auzit la televizor de atâtea ori, e greu de descris în cuvinte sentimental trăit cât am fost atât de aproape de Papa. Nu voi uita niciodată privirea atentă şi plină de duioşie. Mulţumesc Acţiunii Catolice din România pentru această şansă unică şi deosebită!  (Ioana Pegulescu)

Un dar de la Dumnezeu – participare la Sfântă Liturghie solemnă și Ceremonia de canonizare a Papilor Ioan al XXIII-lea și Ioan Paul al II-lea

01Duminică, 27 aprilie 2014, în Piaţa „Sfântul Petru” din Roma, Sfântă Liturghie solemnă și Ceremonia de canonizare a Papilor Ioan al XXIII-lea și Ioan Paul al II-lea, a reunit peste un milion de pelerini din diferite țări, printre care sute de credincioşi din România însoțiți de episcopi și preoți.

Acţiunea Catolică din România a participat la eveniment prin grupul de tineri ASTRU-Cluj, însoțiți de președinta asociaţiei, Raluca Fernea. Tinerii au răspuns invitaţiei de a împărtăşi celor de acasă din ceea ce au trăit şi ce i-a impresionat în mod deosebit la această adevărată „Sărbătoare a credinţei” în Biserica Catolică:

„Am dorit foarte mult să particip la procesul de sanctificare a celor doi Papi, doream să-l văd «în carne şi oase» pe Papa Francesco şi, în plus, nu mai fusesem niciodată la Roma. Totodată, a fost pentru mine o ocazie, mai ales în timpul orelor de veghe, să rememorez personalitatea lui Ioan Paul al II-lea şi m-am simţit impulsionat de acest proces de memorie. Am profitat de noaptea de veghe şi de experineţa de veghe înainte de Sfânta Liturghie, deşi a durat mai mult decât mă aşteptam. A fost o experienţă extraordinară pentru că am avut timp să mă rog şi să văd cu surpriză că rezist la atâtea ore de veghe. În consecinţă, am trecut destul de uşor peste îmbulzeală şi micile neplăceri cauzate de ea. Pe măsură ce înaintam în Liturghie, totul căpăta un sens şi îmi doream să-l văd pe Papă şi simţeam că rezonez cu cuvintele lui de la predică” – a relatat Cristi Botiza.

„Vă transmit un salut călduros din Roma într-o zi atât de importantă, cu ocazia ridicării la rangul de Sfânt a Papei Ioan Paul al II-lea şi a Papei Ioan al XXIII-lea. A fost un moment unic, minunat, un dar de la Dumnezeu pentru care trebuie să-I mulţumesc în mod special, pentru că m-a învrednicit să fiu astăzi aici, printre atâţia tineri care au venit din toate colţurile lumii, ca să participăm şi să ne rugăm împreună la aceşti doi mari sfinţi. Am avut în suflet şi pe cei care au rămas acasă, pe cei care, din diferite motive, nu au reuşit să ajungă la Roma, dar i-am prezentat pe toţi la Dumnezeu şi la cei doi sfinţi, ca să aibă grijă de noi.” – sunt cuvintele Laviniei Drăgan.

“27 aprilie 2014 nu a fost o zi ca oricare alta. Piaţa “Sfântul Petru” şi toate împrejurimile erau pline de persoane. Cerul era plin cu nori care anticipau ploaia, iar soarele era doar în inima celor mai bine de 1.500.000 de credincioşi care erau acolo şi care asteptau să participe la o celebrare istorică, unică în istora Bisericii. Nu s-a mai întâmplat niciodată ca un Pontif roman să canonizeze doi dintre predecesorii săi. Papa Ioan al XXIII-lea şi Papa Ioan Paul al II-lea au fost mărturisitori ai lui Cristos în timpul vieţii pământeşti iar azi sunt sfinţi. “Au fost doi oameni curajoşi care au dat mărturie despre Bisericii şi lumii despre bunătatea lui Dumnezeu şi despre milostivirea sa.” aşa cum spunea papa Francisc. Am fost martori la un eveniment cu patru papi care îşi va lăsa o amprendă puternică asupra istoriei fiecărei persoane care a fost a fost acolo dar şi asupra întregii umanităţii, doi sfinţi la altar şi doi mărturisitori care în mâinile lui Dumnezeu sunt instrumente ce ne călăuzesc în acest timp spre eternitate. Îi multumim lui Dumnezeu pentru toate harurile primite şi îi cerem să fim fideli în credinţă, în misiune, în viaţă.” a declarat Codruţa Fernea.

„Pentru mine, pelerinajul la Roma este o experienţă unică, pentru că am putut să particip la măreţia Bisericii noastre Catolice şi să o iubesc şi mai mult decât până acum şi, de asemenea, am putut să văd şi să admir talentul şi arta investite în Biserica Catolică” – a spus Daria Comes.

„Mă bucur foarte mult că am putut să particip la această ceremonie, am simţit că toată lumea era chemată să vină şi să răspândească ceea ce ne-au lăsat aceşti doi Papi, respectiv vocaţia la fericire. M-am simţit ca şi cum mi s-a deschis o cale mică spre rai, am simţit bucuria, îndemnul spre pace şi toţi oamenii care erau în jur, muzica, tot ceea ce compunea atmosfera din Piaţa “Sfântul Petru”, totul venea de la Spiritul Sfânt şi insufla sentimente pe care nu se pot descrie. Ceremonia în limba latină a fost foarte frumoasă, solemnă, a fost demnă de Roma, de Papa, insufla reverenţă şi iubire. În concluzie, pot spune că am avut o experienţă minunată şi de neuitat şi sunt sigur că Papa Ioan al XXIII-lea şi Papa Ioan Paul al II-lea se roagă pentru noi şi o să fie bine” – este experienţa trăită de Mihai Sona.

WordPress Theme Design