Întâlnire a Consiliului Director al ACRO

Consiliul Director al Federaţiei Acţiunea Catolică din România s-a întâlnit în perioada 20 – 22  mai 2011, la Centrul Manresa din Cluj-Napoca. Ordinea de zi a cuprins aspecte referitoare la anul asociativ 2011-2012 precum şi la materialele formative care sunt în curs de redactare de către consilierii naţionali pe sectoare.

Pe lângă sesiunile de lucru şi momentele de rugăciune, programul Consiliului Director al ACRO a cuprins o întâlnire cu PS Florentin Crihălmeanu şi o întâlnire cu membrii consiliilor de conducere a ASTRU Cluj şi AGRU Cluj.

Seminar de formare în Bulgaria

În perioada 13-15 mai 2011 la Hisar în Bulgaria s-a desfăşurat un seminar de formare sub egida Forumului Internaţional al Acţiunii Catolice. Tema  întâlnirii a fost: „Munca şi studiul: mijloce de sfinţire” având ca moto: „Lucrând zi şi noapte am predicat Evanghelia lui Dumnezeu” (cf. 1 Tes 2,9). La acest eveniment au participat tineri bulgari care doresc să se formeze în spiritul Acţiunii Catolice. A fost prezentă şi o delegaţie din România cu membri din Dieceza de Iaşi, Adriana Ianuş, Gabriel Măriuţ şi Alexandru Pricope însoţiţi de pr. Felix Roca, asistent spiritual general al Acţiunii Catolice din România.

Seminarul s-a deschis vineri seara cu prezentrea participanţilor şi a invitaţilor, a continuat cu mărturiile unor tineri din Italia şi Romania: Massimiliano Reschini (Dieceza de Fermo), Fabrizio Papa (Dieceza de Roma), Adriana Ianuş şi Gabriel Măriuţ. Aceştia au  dorit să împărtăşească celor prezenţi momente deosebite din viaţa lor petrecute în cadrul Acţiunii Catolice. Seara s-a încheiat cu un moment de rugăciune la biserica „Sfânta Familie”.

Dimineaţa de sâmbătă a început cu sfânta Liturghie celebrată de PS Georgi Yovchev, episcop de Plovdiv. Primul moment de formare a fost susţinut de pr. Felix Roca care a dorit să surprindă aspecte ale muncii şi ale studiului: rolul muncii în viaţa omului, omul în faţa muncii, munca nu este o marfă, şcoala – o misiune posibilă. După această relatare tinerii au dezbătut în grupuri cele prezentate, concluziile încheind prima parte a zilei.

După-amiază a urmat un alt moment de formare susţinut de Andrea Favaro (Dieceza de Treviso), acesta a cuprins: studiul şi universitatea, „simbolul” şi „problema” studiului, studiul în mileniul III, semnificaţia studiului în creşterea în credinţă. Au urmat  discuţiile în grupuri mici. După cină participanţii au fost invitaţi să participe la o serată cu dansuri tradiţionale bulgăreşti şi jocuri.

Sfânta Liturghie  a deschis ziua de duminică. Ultimul moment de formare a fost prezentat de Andrea Favaro:„Sensul muncii” în drumul spre sfinţenie a fiecărei persoane, având ca paşi: munca în societatea post industrială; sensul muncii, spre o nouă dimensiune de valori; munca, expresie a umanităţii prezente în om; munca, expresie a divinităţii prezente în om. După discuţiile în grupuri au  urmat concluziile care au încheiat întâlnirea.

Adriana Ianuș

 

Sfinţenia trebuie să devină ceva comun

Sfinţenia trebuie să fie un cuvânt comun, ceva care să descrie viaţa de zi cu zi, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea. Afirmaţia a fost făcută într-un mesaj trimis Acţiunii Catolice cu ocazia celei de-a XIV-a Adunări Generale, desfăşurată săptămâna trecută, de vineri până duminică. Tema întâlnirii a fost “Trăirea credinţei, trăirea iubirii: Angajamentul educaţional al Acţiunii Catolice”. La întâlnire au participat şi reprezentanţi din România ai Federaţiei Acţiunii Catolice.

Sfântul Părinte a afirmat: “Acţiunea Catolică poate să ajute Italia să răspundă vocaţiei ei specifice, la răscruce de culturi, aspiraţii şi tensiuni ce cheamă la o mai mare tărie în comuniune, solidaritate şi generozitate. Italia a oferit mereu popoarelor apropiate şi îndepărtate din bogăţia propriei culturi şi credinţe, a artei şi gândirii proprii. Astăzi voi, creştinii laici, sunteţi chemaţi să oferiţi cu convingere frumuseţea culturii voastre şi raţiunea credinţei voastre, dincolo de solidaritatea fraternă, pentru ca Europa să fie la înălţimea sarcinii provocărilor actuale ale vremurilor.” Pontiful a indicat apoi câteva modele pentru Acţiunea Catolică Italiană, dintre care unii au fost beatificaţi. Le-a spus tinerilor că au în faţa lor “exemplul unor bărbaţi şi femei care sunt fericiţi cu credinţa lor, care doresc să sprijine noile generaţii cu iubire, cu înţelepciune şi cu credinţă.” Aceste modele doresc să răspundă celor mai urgente probleme ale zilei, inclusiv apărarea vieţii şi acceptarea săracilor.

Episcopul Romei a subliniat câteva puncte concrete ce ar trebui să fie prioritare pentru Acţiunea Catolică. A subliniat educaţia şi formarea pentru politică. Dar de asemenea i-a îndemnat să fie sfinţi. “Trebuie să facem din termenul ‘sfinţenie’ un cuvânt obişnuit, nu excepţional, unul care să nu se refere doar la starea eroică de viaţă creştină, ci care să indice realitatea de fiecare zi, un răspuns decisiv şi o deschidere faţă de acţiunea Duhului Sfânt.” I-a chemat pe tineri să fie “comunicatori ai frumuseţii credinţei” şi a vorbit apoi despre cei care au nevoie de pâine, muncă, dreptate şi pace: “Ei au nevoie de credinţă, iar noi îi putem ajuta, respectându-le convingerile religioase, printr-un schimb liber şi senin, oferind cu simplitate, sinceritate şi zel credinţa noastră în Isus Cristos”.

 

Sursa: www.catholica.ro

 

 

 

Delegaţia Acţiunii Catolice din România la Beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea

1 mai 2011. Piaţă San Pietro a devenit un furnicar de oameni, de steaguri, de culori şi sunete. Este 1 mai muncitoresc, totuşi nu acesta are rolul de a atrage mulţimea ce a împânzit Roma. În duminica aceasta senină, de 1 mai, numită şi a Îndurării Divine, se celebrează Liturghia de Beatificare a lui Ioan Paul al II-lea.

La şase ani de la moartea acestuia, iată un vis devenit realitate, pentru toţi aceia care la moartea sa în 2005 au strigat la unison: Santo Subito! Sfânt imediat!


Nu s-a întamplat imediat, ci în decurs de şase ani, dar iată că la 1 mai 2011 Papa Ioan Paul al II-lea a fost declarat fericit de către iubitul său succesor, Papa Benedict al XVI-lea în cadrul Liturghiei solemne de beatificare din Piaţa San Pietro, în prezenţa a un milion şi jumătate de pelerini, veniţi din colţurile lumii pentru a aduce un salut cordial noului fericit.

Ed ecco che il giorno atteso e’ arrivato; e’ arrivato cosi’ presto , perche’ cosi’ e’ piaciuto al Signore: Giovanni Paolo II e’ beato! ( Şi iată că ziua mult aşteptată a sosit; a sosit atât de repede, pentru că aşa a binevoit Domnul: Ioan Paul al II-lea e declarat fericit!)- Benedict al XVI-lea

Unii pelerini se aflau la Roma purtaţi încă de nostalgia zilelor pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea, alţii de curiozitatea de a vedea ridicata la rangul de fericit o figură de recentă memorie, un om încă prezent în suflete, în amintiri, în istoria ultimilor ani, uimiţi încă de faptul că cel pe care il auzeau vorbind de la balconul apartamentelor papale este acum în ceruri, unde poarta rugăciunile tuturor celor ce îl invocă şi îi cer mijlocirea.

Cu siguranţă însă, majoritatea copleşitoare a pelerinilor polonezi ştia de ce era în San Pietro: înainte de a fi Papa a Bisericii Universale, Karol Jozef Wojtyla a fost polonez. Nu e greu de înţeles entuziasmul şi abnegația cu care mii de polonezi au lăsat totul pentru a fi în aceasta zi în San Pietro, în momentul în care un compatriot, devenit capul Bisericii Universale a fost ridicat la rangul de fericit.

Delegaţia poloneză a ţinut rândurile ziarelor şi a conferinţelor de presă. Pentru două zile, Roma a devenit poloneză, steaguri roş-albe au fluturat pe străzile Cetăţii Eterne, grupuri întregi de pelerini au luat cu asalt Piaţa San Pietro.

Acţiunea Catolică din România a fost reprezentată de Oana Tuduce – preşedinte, Codruţa Fernea -secretar, Crina Horvat – vicepreşedinte tineri, Raluca Fernea – consilier naţional pentru sectorul copii şi preşedinte ASTRU Cluj, Bogdan Bursaş – vicepreşedinte ASTRU Cluj, Laura Sopon – secretar ASTRU Cluj, Mihai Floran, Mirabela Pall, Mihaela Sopon şi Delia Dumitraş, membri ASTRU Cluj.

Tinerii delegaţiei Acţiunii Catolice fluturau cu mândrie şi entuziasm steagurile Acţiunii Catolice din Romania, al ASTRU Cluj şi cel al României şi au purtat tricouri special realizate pentru acest eveniment, având imprimate pe partea din faţă cuvintele memorabile ale Papei Ioan Paul al II-lea, “ Nu vă temeţi!”, iar pe partea din spate : “Valorezi atât cât valorează inima ta!”.

 

Câtă bucurie, câtă speranţă şi entuziasm în inimi, fiind prezenţi în Piaţa San Pietro. “Suntem aici! Am reuşit! Suntem aici pentru beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea! Mulţumim lui Dumnezeu!” De aici am asistat la dezvelirea icoanei, la purtarea relicvelor, am intonat împreună imnul către Fericitul Ioan Paul al II-lea şi am intrat în Bazilica San Pietro pentru a venera rămăşiţele pământeşti ale lui Ioan Paul al II-lea.

Un moment emoţionant în celebrarea beatificării a fost, fără îndoială, dezvelirea icoanei Fericitului Ioan Paul al II-lea, situată pe faţada Bazilicii San Pietro, după proclamarea de către Papa Benedict al XVI. Noul fericit va fi sărbătorit în fiecare an pe data de 22 octombrie de către Biserica Romei şi cea poloneză, până la intrarea în “cultul universal”.

Pe partea dreapta a coloanelor, în litere gigante stătea scris: Spalancate le porte a Cristo! ( Deschideţi larg porţile lui Cristos), iar pe partea stângă erau suspendate panouri cu momentele-cheie din fiecare an al pontificatului lui Ioan Paul al II-lea. În anul 1998-1999, era remarcat ca şi cel mai semnificativ moment vizita Papei în Romania, ţară majoritar ortodoxă, moment de mare bucurie şi speranţă, în care noi ca şi români ne-am simţit preţuiţi şi onoraţi de mâna întinsă pe care ne-o oferea Ioan Paul al II-lea. Acesta ştia sacrificiile şi opresiunile pe care mica şi îndărătnica Biserică Greco-Catolică le îndurase în timpul şi după căderea comunismului, nu a pregetat să vină în întâmpinarea Bisericii  pe care o slujeau cu ardoare iubiţii săi episcopi greco-catolici, parcă vroind să ne reamintească cuvintele Mântuitorului: “Nu te teme, turma mică!”

Un moment emoţionant a fost purtarea relicvei Fericitului Ioan Paul al II-lea – un recipient ce conţinea sângele lui – în acordurile imnului compus special pentru aceasta zi de către Marco Frisina “Aprite le porte a Cristo” , dedicat Fericitului Ioan Paul al II-lea şi inspirat din prima predica a acestuia investit în funcţia de Papa în 1978.

Mulţimea s-a ridicat în picioare şi un val de aplauze s-a ridicat către cer: “Giovaaa–nni Paooo–lo! Giovanni Paolo!”, aşa cum doar tinerii ştiau să îl întâmpine răsunător pe iubitul papa la Sărbătoarea lor, la Ziua Mondială a Tineretului.

După Liturghie, pelerinii au fost invitaţi în interiorul Bazilicii San Pietro pentru venerarea rămăşitelor pământeşti ale Fericitului Ioan Paul al II-lea. Peste 200000 de pelerini şi-au aşteptat rândul pentru a saluta noul fericit, până la orele 3 din noapte, când Bazilica s-a inchis pentru pregătirea liturghiei de dimineaţă.

După încheierea ceremoniei, Preasfinţitul Florentin, episcop de Cluj – Gherla, împreună cu Preasfinţia sa Alexandru Mesian, episcop de Lugoj, ne-au făcut o invitaţie călduroasă de a-i vizita la Colegiul greco-catolic Pio Romeno, unde erau găzduiţi pentru cele câteva zile petrecute la Roma în vederea participării la beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea.

Ospitalitatea şi entuziasmul cu care ne-au primit şi ne-au condus pe coridoarele colegiului ne-au facut să uităm de oboseala şi să ne simţim încurajaţi şi susţinuţi în drumul pe care l-am întreprins, atât cel practic până la Roma, dar şi cel spiritual de fiecare zi, cu provocările sale.

Cu siguranţă acest lucru l-a făcut şi Papa Ioan Paul al II-lea, ca şi păstor al turmei încredinţate, a fost un model de tărie morală şi de dragoste faţă de aproapele, a semănat oriunde a păşit împăcare, a întins o mână prietenească şi un surâs senin. A fost înainte de toate un om de o mare forţă morală şi spirituală, o stâncă pe care Dumnezeu a încercat-o înainte de a-i încredinţa marea sa misiune, aceea de a-i lăsa în  mâini destinul Bisericii Sale pentru 27 de ani.

El a trăit în permanenţă legătura cu Dumnezeu, aşa cum Dumnezeu strălucea permanent în el. Pentru aceasta, însă, Dumnezeu i-a luat din frageda tinereţe suportul părinţilor şi a fratelui, pentru a cere o dedicare totală, dedicare pe care tânărul Lolek nu a  ignorat-o, ci a făcut din ea raţiunea vieţii sale. Totus tuus, încredinţarea în lucrarea divină s-a făcut prin intermediul Maicii Domnului căreia i-a purtat până la ultima suflare o iubire filială nemărginită. Papa Ioan Paul al II-lea a fost un om al timpurilor noastre, un neobosit luptător în favoarea libertăţii şi demnităţii umane, combătând cu asiduitate ideologia marxistă pentru a face loc speranţei şi carităţii creştine, unica ripostă eficientă la cruzimea şi imoralitatea unor regimuri de neagră amintire. A avut misiunea grea de a purta omenirea în al treilea mileniu, de a asista reconstruirea unei umanităţi pierdute în violenţa şi întunericul temniţelor, a fricii, a urii şi dezbinării unor ziduri mai mult sau mai puţin existente.


A ajutat creştinii din toată lumea să depăşească teama de a se mărturisi creştini, de a aparţine Bisericii, de a vorbi despre Evanghelie. Într-un cuvânt: ne-a ajutat să depăşim teama de adevăr, pentru că adevarul e garanţia libertăţii.  ( predica Papa Benedict XVI, Duminica Beatificării)

Delia Dumitraş

 

WordPress Theme Design