Pentru libertate ne-a eliberat

 

20 de ani de la căderea Zidului din Berlin2009_aktionsheft_150b

În fiecare an înainte de Rusalii, Renovabis organizează o campanie de sensibilizare a cetăţenilor germani privind sprijinul pe care Biserica din Vest îl acordă Bisericilor din Est.

Campania din acest an dedicată celor 20 de ani de la căderea Zidului din Berlin, a pus accentul pe schimbările produse în tările din Estul Europei în aceşti ultimi 20 de ani, prezentând atât aspecte pozitive cât şi negative ale libertaţii dobândite.

Având ca motto „Zur freiheit  befreit”(Gal 5,1)- „Pentru libertate ne-a eliberat”, acţiunea centrală de deschidere a campaniei s-a desfăşurat între 1-5 mai la Freiburg. Pentru aceste zile au fost organizate diverse evenimente – vizite în şcoli, în parohii, concerte, mese rotunde – evenimente în care reprezentanţii Bisericilor din Estul Europei au vorbit atât despre situaţia Bisericii Catolice cât şi despre situaţia socială din ţara lor.

Pentru ca publicul interesat de Bisericile din Est să poată vorbi direct cu câte un reprezentant al acestor biserici, Renovabis a invitat la această acţiune de deschidere a campaniei şapte reprezentanţi din şase tări din Estul Europei. Serbia a fost reprezentată de Excelenţa Sa Stanislav Hocevar, Arhiepiscop de Belgrad, din partea Cehiei a participat Excelenţa Sa Dominik Duka, Episcop de Hradec Kralove/Koniggratz, Polonia a fost reprezentată de Pr. Dr. Marian Subocz, directorul Caritas Polonia, din Ucraina a venit Pr. Andriy Mykhaleyko (rit bizantin), din Slovacia au participat doi laici, doamna Jana Tomova implicată într-o asociaţie de caritate şi domnul Jan Hero directorul unui Gimnaziu privat pentru romi, el însuşi de etnie romă, iar din partea României subsemnata reprezentând Acţiunea Catolică din România. A mai fost invitat şi grupul instrumental Burdon din Ucraina care avea un repertoriu format din cântece aparţinând diferirtelor zone folclorice din Estul Europei.

În prima zi care a precedat deschiderea oficială a campaniei, am participat cu părintele din Ukraina şi cu Pr. Marian Subocs (Polonia) la o acţiune de sensibilizare în Manheim, într-o piaţă centrală, unde  pe o scenă, fiecare dintre noi a fost întrebat despre diferite aspecte ale vieţii sociale şi ale Bisericii din ţara sa. Între aceste înterviuri referenţii Renovabis prezentau campania, iar grupul Burdon oferea cântece şi muzică instrumentală din diferite zone ale arcului Carpatic. Referenţii Renovabis stăteau la dispoziţia trecătorilor interesaţi de materiale Renovabis, şi dădeau amănunte despre acest gest de solidaritate şi despre munca lor în general.

În după-amiaza aceleiaşi zile am fost invitată să vorbesc despre activităţile Acţiunii Catolice din România în cadrul Liturghiei de sâmbătă seara din Parohia Sf. Ştefan din Karlsruhe. Am vorbit despre formarea tinerilor din Acţiunea Catolică din România în spiritul solidarităţii, al fraternităţii şi al responsabilităţii, exemplificând eforturile pe care le facem ca dintr-o ţară de Est să realizăm un proiect în Africa, în vara acestui an, tocmai pentru ca şi noi, care am primit de la alţii, să învăţăm să dăm celor mai în nevoi decât noi.

 Campania s-a deschis oficial Duminică, 3 mai, cu Sfânta Liturghie de la ora 10.00, celebrată în Catedrala din Freiburgh de către Excelenţa Sa Dr. Robert Zollitsch, Arhiepiscop de Freiburg. Colecta de la această Liturghie fiind dedicată „Casei Prieteniei” din Satu-Mare, prima lectură a fost citită în limba română.

Luni, 4 mai, am vizitat împreună cu PS Dominik Duka (Cehia) şi domnul Jan Hero (Slovacia) postul de radio al Episcopiei din Freiuburg, unde ni s-au luat câteva interviuri, care vor fi apoi folosite pe parcursul campaniei până la Rusalii.

În după-amiaza aceleiaşi zile am vizitat redacţia Herder, care este cea mai mare publicaţie pentru cititorii de limbă germană din lume, şi unde am fost întrebaţi atât eu cât şi Preasfinţitul Duka, despre situaţia din ţările noastre după 1989, iar eu am mai fost întrebată şi despre situaţia Bisericii Greco Catolice în special în raporturile sale cu Biserica Ortodoxă. Am putut să îmi dau seama de profesionalismul lor şi cât de puşi la curent sunt cei din redacţie atât cu situaţia socială şi politică a României cât şi cu situaţia religioasă din România.

În seara aceleiaşi zile am participat la o masă rotundă împreună cu Excelenţa Sa Hocevar, într-o şcoală de pastoraţie, unde într-o atmosferă foarte familiară am vorbit despre situaţia actuală a Serbiei şi a României. Tinerii au fost interesaţi de câţi tineri în România se implică în Biserică şi de felul în care lucrăm cu tinerii în A.C. Am participat apoi împreună la rugăciunea de seară, Completoriul, ţinut în Capela şcolii.

Marţi, 5 mai, ultima zi a acţiunii de deschidere a campaniei, am fost împreună cu Pr. Andriy Mykhaleyko (Ucraina) la o şcoală de fete a Mănăstirii Sfânta Ursula, unde am prezentat fiecare situaţia Bisercii în Ucraina şi situaţia socială din România. Această întâlnire s-a desfăşurat timp de două ore în cadrul orelor de religie a două clase. Elevele au fost foarte interesate de activităţile de caritate organizate cu copii abandonaţi şi cu copiii romi în cadrul ASTRU Cluj şi ASTRU Oradea.

După această vizită am plecat la o altă şcoală în Offenburg, tot la o şcoală de fete, unde ne-am împărţit în patru grupuri de discuţii: două cu cei doi referenţi Renovabis, unul despre România şi ultimul despre Ucraina. Fetele puneau întrebări invitatului din grupul lor ca să afle cât mai multe date despre el şi despre realitatea din care vine, iar la sfârşit fiecare grup şi-a prezentat invitatul.

Chiar dacă nu a fost uşor să faci faţă la toate aceste evenimente, care erau foarte variate şi fiecare trebuia abordat diferit, această campanie a fost pentru mine o experienţă foarte interesantă şi prima de acest gen. Am întâlnit români care veneau să mă salute  bucuroşi că aud despre România şi limba română; am cunoscut pentru prima dată referenţii de la Renovabis al căror nume îl ştiam doar din semnăturile de pe formularele completate pentru proiecte; am aflat multe despre felul în care lucrează şi despre munca lor de susţinere a Bisericilor de Est. Am admirat dedicaţia lor pentru munca pe care o fac şi încrederea pe care o au în cei în care investesc. Mi-am dat seama că ei cred în noi poate mai mult decât o facem noi, şi sunt mai atenţi la detalii care ne privesc, mai mult decât suntem noi. Au dedicat munca de solidaritate din acest an Jubileului de 20 de ani de la eliberarea noastră de sub comunism. În ce măsură simţim noi, care am trăit acel moment şi am continuat de 20 de ani să trăim în această realitate, că anul acesta este unul jubiliar, dedicat libertăţii noastre dobândite în 1989? Câţi dintre noi ne-am dat seama că au trecut deja 20 de ani şi am simţit nevoia să ne bucurăm de aceasta?

Tema campaniei aleasă de Renovabis – „Pentru libertate ne-a eliberat”- este una foarte potrivită pentru toate ţările din Estul Europei, care încă mai trebuie să se vindece de rănile comunismului pentru a ajunge la Libertatea pe care doar Adevărul o poate reda. Tocmai deoarece Renovabis cunoaşte cât de anevoios este procesul de vindecare şi refacere în ţările din Est, îşi continuă angajamentul în a sprijini Bisericile Catolice din Est, structurile acestora şi operele lor de caritate.

Aş dori să transmit salutările directorilor şi a referenţilor Renovabis tuturor Episcopilor din Conferinta Episcopilor din România, tuturor directorilor Caritas care sunt implicati în opere de caritate, şi tuturor asociaţiilor de laici care prin munca lor contribuie la formarea tinerelor generaţii şi la crearea unor structuri şi reţele absolut necesare în viaţa unei Biserici.

În speranţa că am reuşit să reprezint cât mai bine Biserica Catolică din România, Acţiunea Catolică din România şi nu în ultimul rând România, la această iniţiativă Renovabis, încredinţez Sfintei Fecioare munca noastră a tuturor celor care servim Biserica lui Isus, pentru a ne însoţi pe drumul eliberării noastre.

 Oradea, 9 mai 2009                                                                                                                                     Oana Tuduce

                                                                                                                                                       

Papa Ioan Paul al II-lea către tinerii din România

 

Papa Ioan Paul al II-lea, de fericită amintire, a avut o atenţie predilectă faţă de tineri pe parcursul întregului său pontificat. În cartea „Să trecem pragul speranţei” Sf. Părinte răspundea la întrebarea „Tinerii: o adevărată speranţă?”. Papa spunea: „Tinerii au, într-adevăr, un imens potenţial de bine şi de posibilităţi creatoare. Când îi întâlnesc, oriunde în lume plec urechea mai întâi la ceea ce ei vor să îmi spună despre dânşii, despre societate, despre Biserica lor. Şi întotdeauna îi fac să înţeleagă cele ce urmează: «Nu ceea ce vă voi spune eu este lucrul cel mai important, important e ce îmi veţi spune voi mie. Şi mi-o veţi spune nu neapărat cu ajutorul cuvintelor, ci cu prezenţa, cu cântecul, poate şi cu dansul vostru, cu spectacolele, într-un cuvânt cu entuziasmul vostru». Avem nevoie de entuziasmul tinerilor. Avem nevoie de bucuria de a trăi care-i însufleţeşte pe tineri.”

În urmă cu 10 ani, în vizita sa în România, Papa Ioan Paul al II-lea ar fi dorit să îi întâlnească şi pe tineri în mod direct, aşa cum a obişnuit să facă în multe din călătoriile sale apostolice. El însuşi în discursul la ceremonia de rămas bun, de la Aeroportul Băneasa, în ziua de 9 mai, şi-a manifestat părerea de rău că nu a fost posibil acest lucru: „Aş fi vrut să vă întâl­nesc per­sonal; din nefe­ri­cire nu a fost posibil.” Cu toate acestea în diferitele discursuri şi omilii, pe parcursul vizitei sale la Bucureşti, Sf. Părinte a transmis mesaje pline de profunzime şi îndemnuri prieteneşti, care continuă să fie teme de reflecţie şi de orientare pentru tinerii din România şi pentru cei care se ocupă de pastoraţia tinerilor.

 Tinerii pot contribui la reînviorarea speranţei din inimile credincioşilor

În omilia de la Litur­ghia greco-cato­lică din cate­drala „Sfântul Iosif”, din ziua de 8 mai, după ce a adus un „omagiu popo­rului român, care în istorie este semn al ira­dierii ci­vi­li­za­ţiei romane în ace­astă parte a Europei, unde i-a per­pe­tuat amin­tirea, limba şi cul­tura”, Papa Ioan Paul al II-lea aminteşte că Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă din România au o misiune comună: „a reîn­viora spe­ranţa în inimile cre­din­cio­şilor Bise­ricii voastre care învie.” Sf. Părinte oferă şi o „cheie” pentru îndeplinirea acestei misiuni: „Acor­daţi spaţiu şi atenţie lai­cilor, şi în spe­cial tine­rilor, care sunt vii­torul Bise­ricii: învă­ţaţi-i să-l afle pe Cristos în rugă­ci­unea litur­gică reve­­nită la fru­mu­seţe şi solem­ni­tate după cons­trân­ge­rile clan­des­ti­ni­tă­ţii, în medi­tarea asiduă a Sfintei Scrip­turi, în apro­pierea de sfin­ţii părinţi, teo­logi şi mis­tici.”

Această speranţă nu poate să crească decât dacă este animată de credinţa în opera lui Cristos: „…nu vă fie teamă: des­chi­deţi larg por­ţile inimii voastre Mân­tui­to­rului Cristos! El vă iubeşte şi vă este apro­ape; el vă cheamă la un reîn­noit anga­­ja­ment de evan­ghe­li­zare. Cre­dinţa este dar al lui Dum­nezeu şi patri­moniu de incom­pa­ra­bilă valo­are care tre­buie păs­trat şi răs­pândit.” (Omilia de la Litur­ghia cato­lică – Bucur­eşti, Parcul Izvor, 9 mai 1999).

 Misiunea comuniunii şi a fraternităţii

În discursul la ceremonia de rămas bun, de la Aeroportul Băneasa, din ziua de 9 mai, Papa Ioan Paul al II-lea a vorbit despre un vis: „spe­ranţa că noul mileniu ce se des­chide în faţa noastră să fie un timp de mai mare comu­ni­une între Bise­ri­cile creş­tine şi de des­co­pe­rire a fra­ter­ni­tă­ţii dintre popo­are. Acesta este visul pe care-l port cu mine în timp ce las acest iubit pământ.” Realizarea acestui vis Papa l-a încredinţat, în mod special, tinerilor din România: „În spe­cial, aş vrea să-l încre­dinţez tine­rilor. Da, vouă, dragi tineri din România! Aş fi vrut să vă întâl­nesc per­sonal; din nefe­ri­cire nu a fost posibil… În aceste zile Spi­ritul vă încre­­din­ţează vouă, tine­rilor, «visul» lui Dum­nezeu: ca toţi oame­nii să facă parte din familia sa, ca toţi creş­­ti­nii să fie una. Intraţi cu acest vis în noul mileniu!”

Tinerii pot fi educaţi şi cresc cu adevărat într-un cadru în care valorile sunt asumate şi trăite, există un minim de coeziune şi o posibilitate de afirmare sănătoasă. După zece ani de la acest îndemn este tot mai evident că izvorul multor tulburări sociale şi a diviziunilor dintre Biserici şi confesiuni religioase este incapacitatea de a da o adevărată mărturie de credinţă: „Măr­turia dată în comun este un mijloc puternic de evan­ghe­li­zare. Divi­zarea, în schimb, înseamnă vic­toria întu­ne­ri­cului asupra lumi­nii.” (Dis­cursul de la întâl­nirea cu patri­a­rhul Teoc­tist şi cu mem­brii Sfân­tului Sinod – Bucur­eşti, Rotonda Sfân­tului Sinod, 8 mai 1999).

 Responsabilitate şi angajare în Biserică şi în societate

Papa Ioan Paul al II-lea le încredinţa tinerilor din România misiunea de a se angaja cu seriozitate atât în activitatea Bisericii cât şi la nivel social: „Voi care v-aţi eli­berat de coş­marul dic­ta­turii tota­li­­tare, nu vă lăsaţi amă­giţi de visu­rile înşe­lă­to­are şi peri­cu­lo­ase ale con­su­mis­mului. Şi acestea ucid viitorul. Isus vă face să visaţi o Românie nouă, un pământ pe care Orientul şi Occi­dentul să se poată întâlni în fra­ter­ni­tate. Ace­astă Românie este încre­din­ţată mâi­nilor voastre. Cons­truiţi-o împreună, cu îndrăz­neală. Domnul v-o încre­din­ţează.” (Discurs la ceremonia de rămas bun, Aeroportul Băneasa, 9 mai 1999).

Biserica este îndemnată să se angajeze cu seriozitate şi fidelitate în munca de educare a tinerilor pentru ca aceştia să construiască un viitor bazat pe valorile umane şi creştine: „Edu­caţi tinerii în spi­ritul ţelu­rilor îndrăz­neţe, ce se cuvin unor fii de mar­tiri. Deprin­deţi-i să res­pingă ilu­ziile facile ale con­su­mis­mului; să rămână pe pământul lor pentru a cons­trui împreună un viitor de pros­pe­ri­tate şi pace; să se des­chidă Europei şi lumii; să slu­jească săra­cii care sunt icoana lui Cristos; să se pre­gă­tească creş­ti­neşte la anga­jarea pro­fe­sio­nală, pentru a anima socie­tatea civilă în ones­ti­tate şi soli­da­ri­tate; să nu evite anga­jarea poli­tică, dar să se facă pre­zenţi cu acel spirit de slu­jire de care este deo­se­bită nevoie.” (Omilia de la Litur­ghia greco-cato­lică din cate­drala „Sfântul Iosif”, Bucureşti, 8 mai 1999).

 

Pr. Felix Roca

Linkuri utile:

www.papainromania.ro

Papa in Romania

 


Invitaţie la rugăciune

b16

Către Acţiunea Catolică din întreaga lume

Dragi prieteni,

Ca urmare a propunerii făcute de Grupul de Coordonare Tineri al Forumului International al Acţiunii Catolice în timpul întâlnirii care a avut loc în martie 2009 la Roma, invităm toţi tinerii şi membrii Acţiunii Catolice din ţările noastre membre să se alăture Sfântului Părinte în rugăciune la fel cum el însuşi a invitat întreaga Biserică să o facă: „din 8 până în 15 mai voi face un pelerinaj în Ţara Sfântă, voi vizita locurile sfinţite de trecerea Lui pe pământ pentru a-I cere Domnului preţiosul dar al unităţii şi păcii în Orientul Mijlociu şi în toată lumea. Din acest moment mă bazez pe sprijinul spiritual din partea voastră, a tuturora, pentru ca Dumnezeu să mă însoţească şi să-i umple cu Spirit Sfânt pe toţi cei pe care îi întâlnesc în calea mea” (Angelus, 8 martie 2009).

Ataşat veţi găsi o invitaţie pentru a vă ruga VIA LUCIS (Calea Luminii) în timpul acestei vizite. Aceasta este o rugăciune cu opt staţiuni care coincid cu lungimea călătoriei. Poate fi spusă şi după pelerinaj, în timpul Paştelui sau în timpul exerciţiilor spirituale şi formative. E menită atât pentru rugăciunile personale cât şi pentru rugăciunile comunitare în grupuri, asociaţii sau comunităţi parohiale. Poate fi rostită o staţiune pe zi sau toată rugăciunea VIA LUCIS într-o singură întâlnire.

Detalii privind programul pelerinajului Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea în Ţara Sfântă.

VIA LUCIS este o rugăciune care ne ajută, în diferite moduri, să ne gândim la Cristos cel Înviat şi să medităm şi să contemplăm misterul central al credinţei noastre: Isus care a fost crucificat, mort şi îngropat şi care a înviat din morţi!

Vă trimitem salutările noastre călduroase, pline de bucuria sărbătorii Invierii.

Roma, 3 mai 2009

Emilio Inyaurraga
Coordonator FIAC

Mons. Domenico Sigalini
Assistent eclezial al FIAC

Chiara Finoccietti
Coordonator Departament Tineri FIAC

 

 

O rugăciune zilnică propusă cu ocazia
Pelerinajului Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea în Ţara Sfântă
(8 – 15 mai 2009)

VIA LUCIS

Opt staţiuni sau meditaţii contemplând misterul Învierii precum femeile, apostolii şi Maria, ucenicii lui Isus „din ziua a opta într-o călătorie cu Cel Înviat”

Pentru rugăciunea individuală
Pentru rugăciunea comunităţii

Imn introductiv

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Spiritului Sfânt

a. Introducere

b. Cele opt staţiuni urmează acelaşi model: se cântă Aleluia – se ascultă cuvântul Domnului – tăcere – rugăciune (pentru timpul de după Paşte)

1. Învierea lui Cristos:
Matei 28, 1-8 (Marcu 16, 1-7) (Luca 24, 1-11)

2. Isus cel Înviat îi apare Mariei Magdalena:
Ioan 20, 1-18

3. Isus cel Înviat apare discipolilor în drumul lor la Emaus:
Luca 24, 13-35

4. Isus cel Înviat apare discipolilor şi lui Toma (a doua duminică după Paşte):
Ioan 20, 19-29

5. Isus se dăruieşte în Euharistie:
Ioan 6, 30-40 şi Marcu 14, 22-25 (Matei 26, 26-29) (Luca 22, 14-20)

6. Isus cel Înviat apare discipolilor la Marea Tiberiadei:
Ioan 21, 1-25

7. Isus cel Înviat se înalţă la Cer (Înălţarea)
Faptele Apostolilor 1, 1-14 (Matei 28, 16-20) (Marcu 16, 15-20) (Luca 24, 50-53)

8. Darul Spiritului Sfânt (Rusalii):
Faptele Apostolilor 2, 1-12; 14; 22-24

c. la sfârşitul celor opt staţiuni se pot spune câteva cuvinte

d. linişte
e. împărtăşirea unor reflecţii şi/sau invocaţii
f. Tatăl Nostru
g. Rugăciunea de Încheiere
h. Binecuvântarea finală

Imnul de încheiere

Ne alăturăm Bisericii în Ţara Sfântă în bucuria primirii succesorului lui Petru.

Despre Pelerinajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea în Ţara Sfântă (8 – 15 mai 2009)

 

 

WordPress Theme Design